Plânge-o mierlă-ntr-o răchită La răscruci de Dealu-Mare... Suie-n pas domol răzorul Un voinic pe murg călare... Jos, în smalţ de soare-apune, Turla satului străluce; Sapă murgul şi nechează Şi-nspre vale vrea s-apuce... Se înalţă-n şea voinicul, Vede-o casă-ntre poiene, Şi cu mâneca cămăşii Zvânt-o lacrimă din gene... Într-o clipă strânge frâul Şi-l îndeamnă-n altă parte, Dârz pleoapele-şi închide... "Du-mă, murgule, departe!..." Sfărmând jgheabul cu potcoava Drumului s-aşterne murgul - Peste plopi cu frunza rară Cade-nlăcrimat amurgul...