Mireasa cerului albastru Îşi împânzeşte-n ape chipul, De vraja ei tresare unda Şi-nfiorează-se nisipul. S-aştern bobiţele de rouă Pe-ntinsul luncii patrafir: Din mâna cerului, părinte, Se cerne preacuratul mir... În mulcom zvon se-mbrăţişează Cu apa trestia bolnavă - Doi licurici şi-aprind sfiala În adăpostul de otavă. S-aude toaca cum, grăbită, În fag o bate-o gheunoaie - Se odihnesc pe iarbă mieii, Şi zurgălăii de cioaie. Domol purcede glas de schijă De la clopotniţa din deal, Să povestească lumii jalea Înstrăinatului Ardeal.