Luna-şi picură argintul, Tremurându-l pe fereastră; Vede-atâta împăcare Străjuind căsuţa noastră. Lângă pat, zâmbind, stă mama, Adormindu-şi copilaşii, Cămăşuţă cu mătasă Le-a cusut mâna nănaşii. Numai moşul povesteşte, Aşezat pe faţa vetrii - Dumeriţi de-o pildă veche, Îl ascultă doi cumetri. Dar auzi! Căţelul latră, S-aud şopote-n ogradă Şi s-aude, subt opincă, Scârţâitul de zăpadă. S-a curmat deodat' povestea Şi-i tăcere mută-n casă - Osteniţi dorm ochelarii Pe ceaslovul de pe masă. Licărind o raz-atinge Geamul uşii de la tindă, De trei glasuri legănată, Se-nfiripă o colindă... De sub ţol ridică fruntea Două feţe bucălaie... Blând zâmbeşte din icoană Cuviosul Niculaie...