Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, şi-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Şi-am priceput că-n noaptea fără stele Tu eşti tovarăş visurilor mele... Tu, numai tu, neîmblânzită fiară, Ce-ţi strigi pustiei patima flămândă, Şi-n prigonirea câinilor la pândă, Îţi plimbi prin codri ura solitară - Tu înţelegi un suflet fără ţară...