La geamul meu de lângă lac Se bate apa-n scânduri, La geamul meu de lângă lac Se fac încet şi se desfac În mine-atâtea gânduri... Pe rând vin undele de mor Şi-n murmur se destramă, Pe rând vin undele de mor Şi parc-aleg din gura lor Pe nume cum mă cheamă... Eu m-am gândit de-atâtea ori Şi mintea mea se-ntreabă, Eu m-am gândit de-atâtea ori: Ce tainici, nepătrunşi fiori De-ntinsul lac mă leagă?... Pesemne, tu, care te-ai dus, I-ai rătăcit pe maluri, Pesemne, tu, care te-ai dus, Într-un târziu şi trist apus, Te-ai oglindit în valuri... De-atunci îl zbuciumă mustrări Şi-n noapte plânge lacul, De-atunci îl zbuciumă mustrări Şi simte-aceleaşi frământări Ca dorul meu, săracul...