Mândra apelor crăiasă, Ne-ntâlnirăm azi în cale, Eu, cu gândurile mele, Tu, cu valurile tale. Prinşi de-o tainică chemare, Ne privim acum în faţă, Tu, eterna vremii doamnă, Eu, un strop răzleţ de viaţă. Cum te văd, din clipă-n clipă, Mintea-mi zgribură şi cade, Simt moşia ta cum creşte Şi hotarul meu cum scade. Ţi-ai pornit nemărginirea Să mă-nfrunte, să mă frângă... Râd talazurile tale De luntriţa mea nătângă. Tu mă birui, fără luptă, Pururi neînvinsă mare, Ochii călători pe ape Tremură şi-ţi cer iertare... Spre adâncurile albe Îmi îndrept umila rugă! Mă primeşte-ntotdeauna Ucenic să-ţi fiu, şi slugă. Lasă-mă uitat la malu-ţi... Să mă uit aşa departe: Din întinderea albastră Voi citi ca dintr-o carte...