S-a urnit din pacea morţilor stăpână, Neagoe-nţeleptul, Neagoe voievod, Şi-a sfărâmat azi-noapte, cu domneasca-i mână, Lespedea de piatră, lespedea bătrână, Unde-l îngropase cuvios norod... În mormânt la Argeş pătrunsese dorul Care plânge-acuma, sus la Făgăraş. Fremătând din valuri Oltul, călătorul, L-a trezit din somnu-i greu pe domnitorul Adormit în vechiul creştinesc lăcaş... L-a trezit - şi dornic să-i cunoască sfatul Mortului de-alături, mortului mai nou, Neagoe bătrânul părăsindu-şi patul, Căutându-l unde-i proaspăt îngropatul, S-a-ndreptat spre scara marelui cavou... Se-ntâlniră morţii amândoi în faţă, Osebiţi la vorbă, osebiţi la port, Şi încrucişându-şi suflul lor de gheaţă, Au văzut deodată că din altă viaţă S-a desprins aicea fiecare mort... Doar-abia o clipă le-a ţinut divanul, N-a fost grai de cronici grai de pârcălab; Cu mândria-i rece mut sta suveranul, Şi-a-nţeles degrabă Neagoe, sărmanul, C-a pierdut domnia neamul Basarab...