Vezi luna-n cingătoarea Aprinsei bolţi albastre, Argintul ei tiveşte Şi pragul casei noastre. Şi uite,-n clipa asta Eu nu ştiu ce mă-ndeamnă Să simt întreg amarul Acestei nopţi de toamnă. Dar parcă plâng copacii Din frunzele lor moarte, Şi parc-aud un cântec Cum tremură departe. Aievea simt în suflet Cum jalea lui m-apasă - Aş vrea să fiu acuma În sat la noi, acasă. S-ascult cântarea blândă Cum picură domoală, Şi capul greu de gânduri Să-l culc la mama-n poală. Ea, biata, să-mi sărute Şuviţele pe frunte, Norocul să mi-l vadă În firele cărunte. Încetişor la sânu-i Obrajii să-mi îngroape, Şi lacrima nădejdii Să-i tremure-n pleoape. Şi lacrima nădejdii Pe fruntea mea să cadă: Un picur de văpaie Pe-un bulgăr de zăpadă.