Plâng apele în noaptea asta Şi, într-un vaier îndelung, Oftări mi-ating în zbor fereasta, Şi-n zbor la patul meu ajung. O groază sufletu-mi supune Şi-n aşternut eu mă cufund Când stihuri de îngropăciune Vin din prăpăstii fără fund. Plânsori şi gemăte şi şoapte De-a lungul apelor s-aştern, Şi-n pacea miezului de noapte Par smulse dintr-un plâns etern. Pesemne-acu-i grozava clipă Când moartea s-a pornit la drum, Şi bate tainic din aripă Deasupra mărilor acum. Toţi robii zăvorâţi sub apă Îşi simt stăpâna şi tresar, Ei sparg a valurilor groapă Şi plâng cu plânsul lor amar. Împins de-o nepătrunsă lege Se cere lutul în pământ: Sărmane suflete pribege Îşi cer o cruce şi-un mormânt...