Va fi-ntr-o zi de primăvară Cu molcom zvon în zări albastre, Când poate nimeni n-a mai plânge Fărâmiţarea ţării noastre. În negură de ani de zile Se va fi scufundat Calvarul Şi doar bătrânii de-or mai spune Pe unde-a fost de mult hotarul... Atunci se va urni deodată Într-un cutremur toată firea Şi-un chiot surd din depărtare Va despica nemărginirea... De peste graniţa cea nouă, Ca o sălbatică urgie, Strigând spre ţarina Moldovei, Un munte s-a pornit să vie... Şi va să-nsemne cronicarul Atunci o zi vijelioasă, Ceahlăul n-a rămas la duşmani, Ceahlăul s-a întors acasă.