Din "munții cei vesnici" Părinte,
Privind acum spre noi,
Mai alinează durerea
Celor cari sunt în nevoi!
Când țara se cotropeste
De neamul celor "plăviți"
Oblăduieste-i din ceruri
Pe bieții români asupriți!
Precum lui Stefan - în viață -
I-ai dat curaj la război,
Și astăzi pe regele nostru
Îndeamnă-l să vie la noi!
Și după cum Valea Putnei,
Cu darul tău s-a mărit
Slăveste si astăzi, Părinte,
Pe neamul tău cel smerit.
Din Bucovina lui Stefan
Cinstiții tăi ucenici
Să-i întărească la luptă
Pe "ai credinții voinici"!
Și valul înselăciunii
Din strămosescul pământ
Să-l risipesti, Cuvioase,
Cu darul tău mare si sfânt!
Iar "vița cea românească",
Care de "ger" s-a pălit,
S-ajungă iar roditoare,
Precum oarecând a rodit!
Înapoi