Soldați viteji și preoți, soli ai dreptății sfinte Pe care un neam sălbatec o calcă în picioare, - Cu voi sînt milioane de inimi... Înainte! Poporul, care are ostași ca voi, nu moare. Triumful e al vostru. Acei ce nu văd încă, Că-n voi palpită dorul unui popor întreg Și-n glasul vostru strigă durerea lui adîncă, Vor înțelege mîine ce astăzi nu-nțeleg. Întuneci pămîntul pustiitoarea gloată, Și spargă, devasteze în oarba ei mînie, Lăcașuri și biserici: omoare iar la roată Pe marii noștri preoți - ei iarăși or să-nvie. Căci veșnică-i Dreptatea și vesnici sînt martirii Cari-și jertfesc vieața pentru triumful ei. În zbuciumul de lupte și-n noaptea asupririi Renasc semănătorii eternelor idei! Nu, nu-i mormînt în care al nostru neam să-ncapă; Adînc și larg deschidă-l vrăjmașii tăi, Române, - S-or prăvăli într-însul acei cari ți-l sapă: Furtunile rup norii și soarele rămîne! Soldați viteji și preoți, tîrîți în judecată Pentr-o idee sfîntă, azi lumea vă privește; Ca pe un model de jertfă popoarele v-arată, Și dragostea obștească în jurul vostru crește. Stați drept sublimi apostoli căci fruntea vi-i senină. Lăsați inchizitorii să-și facă datoria; Vedea-veți scris pe ziduri cu slove de lumină În temnițile voastre: Trăiască România!