In zugraveala invechita El, searbad; ea, cu ruje-aprinse, Biserica de ei cladita O tin cu degete intinse. Naluci din vechiul timp desprinse, Stiu viata lor ca e sfarsita In zugraveala invechita, El, searbad; ea, cu ruje-aprinse. Si nu-si blesteama-a lor ursita... Dar orice candeli când vad stinse, Si sfanta slujba parasita, Ei plang cu lacrimi neinvinse In zugraveala invechita.